inerență
/i.ne'ren.ʦə/Etimologie
Din franceză inhérence.
Definiții
- rarcalitatea a ceea ce este inerent.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | inerență | — |
| genitiv-dativ | inerenței | — |
| vocativ | inerență | — |
| articulat | inerența | — |
Din franceză inhérence.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | inerență | — |
| genitiv-dativ | inerenței | — |
| vocativ | inerență | — |
| articulat | inerența | — |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică