inerție
/i.ner'ʦi.e/Etimologie
Din franceză inertie < latină inertia.
Definiții
- (fiz.) proprietate a corpurilor de a-și păstra starea de repaus sau de mișcare în care se află atât timp cât nu sunt supuse acțiunii unei forțe exterioare.
- proprietate a unui sistem fizico-chimic sau tehnic de a reacționa slab sau cu întârziere la acțiunea factorilor externi.
- (fig.) tendința unei persoane sau a unei colectivități de a rămâne în repaus, în inactivitate; lipsă de energie, indolență, apatie.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | inerție | inerții |
| genitiv-dativ | inerției | inerțiilor |
| vocativ | inerție | inerțiilor |
| articulat | inerția | inerțiile |