indulgență
/in.dul'ʤen.ʦə/Etimologie
Din franceză indulgence < latină indulgentia.
Definiții
- atitudine îngăduitoare față de greșeli; toleranță, îngăduință, bunătate.
- iertare totală sau parțială a păcatelor pe care Biserica catolică o acordă credincioșilor ei în schimbul unei sume de bani; (concr.) document ce conține textul rugăciunilor care trebuie spuse pentru a obține această iertare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | indulgență | indulgențe |
| genitiv-dativ | indulgenței | indulgențelor |
| vocativ | indulgență | indulgențelor |
| articulat | indulgența | indulgențele |