← înapoi la căutare

induc

/inˈduk/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din induce.

Definiții

  1. forma de persoana a I-a singular la prezent pentru induce.
  2. forma de persoana a I-a singular la conjunctiv prezent pentru induce.
  3. forma de persoana a III-a plural la prezent pentru induce.

induce

/inˈdu.ʧe/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din latină indūcere (cu sensuri după franceză induire).

Definiții

  1. (v.tranz.) a împinge, a îndemna pe cineva să facă un lucru.
  2. (log.) a face un raționament inductiv.
  3. a produce un câmp electric prin inducție electromagnetică.
  4. forma de persoana a III-a singular la prezent pentru induce.
  5. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru induce.

Declinare

CazSingularPlural
verbinduceainduceau

Sinonime: 2: indu

Antonime: deduce

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică