indispune
/in.dis'pu.ne/Etimologie
Din franceză indisposer (după pune).
Definiții
- (v.tranz. și refl.) a(-și) strica buna dispoziție; a (se) supăra, a (se) mâhni (în mod trecător), a (se) întrista.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | indispunea | indispuneau |
Sinonime: mâhni, enerva
Antonime: se amuza, se dispune, se înveseli