indispoziție
/in.dis.po'zi.ʦi.e/Etimologie
Din franceză indisposition.
Definiții
- lipsă de voie bună, de dispoziție; supărare, mâhnire (trecătoare).
- stare a celui ușor bolnav; boală ușoară.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | indispoziție | indispoziții |
| genitiv-dativ | indispoziției | indispozițiilor |
| vocativ | indispoziție | indispozițiilor |
| articulat | indispoziția | indispozițiile |