← înapoi la căutare

indiferență

/in.di.fe'ren.ʦə/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din franceză indifférence < latină indifferentia.

Definiții

  1. starea, atitudinea celui indiferent; lipsă de interes față de cineva sau de ceva.

Exemple

  • Stare de indiferență.
  • De o indiferență condamnabilă.
  • Ce este această indiferență la el?

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativindiferență
genitiv-dativindiferenței
articulatindiferența

Sinonime: apatie, delăsare, indolență, inerție, insensibilitate, nepăsare, pasivitate, placiditate, tembelism, (livr.) impasibilitate, prostrație, (rar) indiferentism, neîngrijire, pasivism, (înv.) negrijă, negrijință, tembelâc, (grecism înv.) adiaforie, (fig.) răceală; flegmă, dezinteres

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică