indice
/'in.di.ʧe/Etimologie
Din italiană, franceză indice < latină index, indicis.
Definiții
- număr, literă sau simbol literal așezat la dreapta sau la stânga (mai sus sau mai jos) față de un număr sau de o literă, cărora le precizează valoarea sau înțelesul.
- cifră din planul economic al statului, al unei întreprinderi sau al unei instituții care arată nivelul de producție cantitativ și calitativ ce trebuie realizat.
- fapt, indicație care, sub forma unui număr, a unei formule sau a unei expresii, înfățișează aspectul unui fenomen, al unei acțiuni, al unei situații etc.
- semn convențional cu care se notează un domeniu de cunoștințe sau o anumită problemă într-un sistem de clasificare după conținut a publicațiilor.
- ac mobil al unui aparat sau instrument care arată pe o scară gradată valoarea mărimii măsurate.
- index.
Exemple
- Indice de clasificare zecimală.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | indice | indici |
| genitiv-dativ | indicelui | indicilor |
| vocativ | indice | indicilor |
| articulat | indicele | indicii |