indicțiune
Etimologie
Din franceză indiction < latină indictio, indictionis.
Definiții
- (livr.) convocare pentru o zi anumită a unui conciliu; indicație pentru o anumită zi.
- perioadă convențională de cincisprezece ani.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | indicțiune | indicțiuni |
| genitiv-dativ | indicțiunii | indicțiunilor |
| vocativ | indicțiune | indicțiunilor |
| articulat | indicțiunea | indicțiunile |