independență
/in.de.penˈden.ʦə/Etimologie
Din franceză indépendance. Confer italiană independenza.
Definiții
- situație a unui stat sau a unui popor care se bucură de suveranitate națională; stare de neatârnare și drept de a rezolva liber (cu respectarea drepturilor altor state și a principiilor dreptului internațional) problemele sale interne și externe, fără amestec din afară.
- situație a unei persoane care judecă lucrurile și acționează în mod independent, neinfluențată de alții.
Exemple
- Independența unui stat.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | independență | — |
| genitiv-dativ | independenței | — |
| articulat | independența | — |
Sinonime: 1-2: libertate, neatârnare, suveranitate, (înv. și pop.) slobozenie, (înv. și reg.) slobozie, (înv.) nedependență, volnicie; autocefalie
Antonime: atârnare, dependență