indecență
/in.de'ʧen.ʦə/Etimologie
Din franceză indécence < latină indecentia.
Definiții
- lipsă de decență, de bună-cuviință; vorbă, faptă, purtare necuviincioasă; necuviință, nerușinare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | indecență | indecențe |
| genitiv-dativ | indecenței | indecențelor |
| vocativ | indecență | indecențelor |
| articulat | indecența | indecențele |