← înapoi la căutare

incriminație

/in.kri.mi'na.ʦi.e/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din franceză incrimination.

Definiții

  1. (înv.) incriminare.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativincriminațieincriminații
genitiv-dativincriminațieiincriminațiilor
vocativincriminațieincriminațiilor
articulatincriminațiaincriminațiile

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică