← înapoi la căutare

încrimina

/ɨn.kri.mi'na/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Confer incrimina.

Definiții

  1. formă alternativă pentru incrimina.

Declinare

CazSingularPlural
verbîncriminaîncriminau

incrimina

/in.kri.miˈna/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din franceză incriminer.

Definiții

  1. (v.tranz.) a acuza o persoană de săvârșirea unei crime; (p.gener.) a învinovăți, a acuza.
  2. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru incrimina.

Declinare

CazSingularPlural
verbincriminaincriminau

incriminat

/in.kri.miˈnat/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen masculin

Definiții

  1. persoană învinuită de o crimă.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativincriminatincriminați
genitiv-dativincriminatuluiincriminaților
vocativincriminatuleincriminaților
articulatincriminatulincriminații

incriminați

/in.kri.miˈnaʦʲ/
adjectiv?Ce este un adjectiv?Arată o însușire a unui substantiv și se acordă cu el în gen, număr și caz.Ex.: frumos, albastru, mare, rapid

Etimologie

Din incriminat.

Definiții

  1. forma de masculin plural pentru incriminat.

incriminați

/in.kri.miˈnaʦʲ/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din incrimina.

Definiții

  1. forma de persoana a II-a plural la prezent pentru incrimina.
  2. forma de persoana a II-a plural la conjunctiv prezent pentru incrimina.
  3. forma de persoana a II-a plural la imperfect pentru incrimina.
  4. forma de persoana a II-a plural la imperativ pentru incrimina.

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică