← înapoi la căutare

incriminate

/in.kri.mi'na.te/
adjectiv?Ce este un adjectiv?Arată o însușire a unui substantiv și se acordă cu el în gen, număr și caz.Ex.: frumos, albastru, mare, rapid

Etimologie

Din incriminat.

Definiții

  1. forma de feminin plural pentru incriminat.
  2. forma de neutru plural pentru incriminat.

incrimina

/in.kri.miˈna/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din franceză incriminer.

Definiții

  1. (v.tranz.) a acuza o persoană de săvârșirea unei crime; (p.gener.) a învinovăți, a acuza.
  2. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru incrimina.

Declinare

CazSingularPlural
verbincriminaincriminau

încrimina

/ɨn.kri.mi'na/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Confer incrimina.

Definiții

  1. formă alternativă pentru incrimina.

Declinare

CazSingularPlural
verbîncriminaîncriminau

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică