încriminat
/ɨn.kri.mi'nat/adjectiv?Ce este un adjectiv?Arată o însușire a unui substantiv și se acordă cu el în gen, număr și caz.Ex.: frumos, albastru, mare, rapid
Etimologie
Confer incriminat.
Definiții
- formă alternativă pentru incriminat.
incriminat
/in.kri.miˈnat/adjectiv?Ce este un adjectiv?Arată o însușire a unui substantiv și se acordă cu el în gen, număr și caz.Ex.: frumos, albastru, mare, rapid
Etimologie
Din verbul a incrimina.
Definiții
- care este acuzat de crimă; care a dat naștere la o învinuire; care este pedepsit de lege; acuzat.
incriminat
/in.kri.miˈnat/substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen masculin
Definiții
- persoană învinuită de o crimă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | incriminat | incriminați |
| genitiv-dativ | incriminatului | incriminaților |
| vocativ | incriminatule | incriminaților |
| articulat | incriminatul | incriminații |
incriminat
/in.kri.miˈnat/verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Definiții
- forma de participiu trecut pentru incrimina.