← înapoi la căutare

încriminare

/ɨn.kri.mi'na.re/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire

Etimologie

Confer incriminare.

Definiții

  1. formă alternativă pentru incriminare.

incriminare

/in.kri.mi'na.re/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din a incrimina.

Definiții

  1. acțiunea de a incrimina și rezultatul ei; (p.gener.) învinuire. învinovățire, acuzație, incriminație.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativincriminareincriminări
genitiv-dativincriminăriiincriminărilor
vocativincriminareincriminărilor
articulatincriminareaincriminările

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică