inconștient
/in.kon.ʃti'ent/adjectiv?Ce este un adjectiv?Arată o însușire a unui substantiv și se acordă cu el în gen, număr și caz.Ex.: frumos, albastru, mare, rapid
Etimologie
Din franceză inconscient (după conștient).
Definiții
- care nu este conștient, care nu știe ce face, care și-a pierdut cunoștința (ca urmare a unei stări patologice).
- (adesea adverbial) care nu are o atitudine conștientă față de realitatea înconjurătoare; fără minte, fără judecată.
- (despre fenomene psihice) care scapă conștiinței, de care omul nu-și dă seama; involuntar, automat, instinctiv.
inconștient
/in.kon.ʃti'ent/substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru
Definiții
- activitate psihică a omului de care el nu-și dă seama, totalitate a fenomenelor psihice care scapă conștiinței.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | inconștient | inconștiente |
| genitiv-dativ | inconștientului | inconștientelor |
| vocativ | inconștientule | inconștientelor |
| articulat | inconștientul | inconștientele |