incontinență
/in.kon.ti'nen.ʦə/Etimologie
Din franceză incontinence < latină incontinentia.
Definiții
- lipsă de continență, eliminare involuntară a urinei sau a materiilor fecale, neputință de a reține urina sau materiile fecale.
- neputință de a-și înfrâna unele dorințe sau acțiuni.
- (fig.) (fam.) logoree, limbuție.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | incontinență | — |
| genitiv-dativ | incontinenței | — |
| vocativ | incontinență | — |
| articulat | incontinența | — |