imunitate
/i.mu.ni'ta.te/Etimologie
Din franceză immunité < latină immunitas, immunitatis.
Definiții
- rezistență a organismului față de acțiunea microbilor patogeni sau a produșilor toxici ai acestora.
- (în societatea medievală) privilegiu acordat sau recunoscut la cerere, printr-un act al monarhului, stăpânilor de pământ de a judeca, de a strânge impozite, de a ridica la oaste etc. pe domeniile lor, fără amestecul reprezentanților puterii centrale.
- ansamblu de drepturi sau de privilegii de care se bucură unele categorii de persoane.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | imunitate | imunități |
| genitiv-dativ | imunității | imunităților |
| vocativ | imunitate | imunităților |
| articulat | imunitatea | imunitățile |