verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din latină imputāre.
Definiții
- (v.tranz. și refl. impers.) a (i se) reproșa, a (i se) atribui cuiva fapte, atitudini, gesturi nepotrivite, condamnabile.
- a face pe cineva răspunzător de o pagubă adusă unei instituții, întreprinderi (unde lucrează), obligându-l la despăgubiri.
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru imputa.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | imputa | imputau |
adjectiv?Ce este un adjectiv?Arată o însușire a unui substantiv și se acordă cu el în gen, număr și caz.Ex.: frumos, albastru, mare, rapid
Etimologie
Din verbul a imputa.
Definiții
- (înv.; despre oameni, lucruri) căruia i se reproșează ceva.
- (despre oameni) certat cu cineva.
- (despre fapte, acțiuni etc.) de care cineva e făcut răspunzător.
Sinonime: 1: blamat, certat, dojenit, învinuit, mustrat, ocărât
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Definiții
- forma de participiu trecut pentru imputa.