imputare
/im.pu'ta.re/Etimologie
Din a (se) imputa.
Definiții
- acțiunea de a (se) imputa și rezultatul ei; reproș, mustrare, învinuire.
- (concr.) măsură prin care se dispune reținerea din câștigul unui angajat sau cooperator a despăgubirilor pentru paguba cauzată de acesta instituției sau întreprinderii unde lucrează; sumă care trebuie plătită pentru această pagubă; imputație.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | imputare | imputări |
| genitiv-dativ | imputării | imputărilor |
| vocativ | imputare | imputărilor |
| articulat | imputarea | imputările |