← înapoi la căutare

impune

/imˈpu.ne/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din latină imponere (refăcut după pune; cu sensuri după franceză imposer).

Definiții

  1. (v.tranz.) a face ca o idee, o măsură, o directivă etc. să fie acceptate și urmate; a face necesară îndeplinirea unei acțiuni; a constrânge pe cineva să accepte, să facă ceva; a obliga.
  2. (v.intranz.) a insufla cuiva respect, stimă.
  3. (v.tranz.) a face ca cineva să devină respectat, stimat sau temut.
  4. (v.refl.) a căpăta prestigiu, a se afirma; a învinge, a birui.
  5. (v.tranz.) a supune pe cineva unui impozit.
  6. forma de persoana a III-a singular la prezent pentru impune.
  7. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru impune.

Exemple

  • El a impus condițiile.

Declinare

CazSingularPlural
verbimpuneaimpuneau

Sinonime: 1: (înv. și reg.) supune, necesita, trebui, impulsiona, 4: afirma, 5: dicta

impuneau

/im.puˈne̯aw/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din impune.

Definiții

  1. forma de persoana a III-a plural la imperfect pentru impune.

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică