impune
/imˈpu.ne/Etimologie
Din latină imponere (refăcut după pune; cu sensuri după franceză imposer).
Definiții
- (v.tranz.) a face ca o idee, o măsură, o directivă etc. să fie acceptate și urmate; a face necesară îndeplinirea unei acțiuni; a constrânge pe cineva să accepte, să facă ceva; a obliga.
- (v.intranz.) a insufla cuiva respect, stimă.
- (v.tranz.) a face ca cineva să devină respectat, stimat sau temut.
- (v.refl.) a căpăta prestigiu, a se afirma; a învinge, a birui.
- (v.tranz.) a supune pe cineva unui impozit.
- forma de persoana a III-a singular la prezent pentru impune.
- forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru impune.
Exemple
- El a impus condițiile.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | impunea | impuneau |
Sinonime: 1: (înv. și reg.) supune, necesita, trebui, impulsiona, 4: afirma, 5: dicta