impudoare
/im.puˈdo̯a.re/Etimologie
Din franceză impudeur.
Definiții
- lipsă de pudoare, de rușine; atitudine, faptă, vorbă lipsită de rușine; nerușinare, impudicitate.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | impudoare | — |
| genitiv-dativ | impudorii | — |
| vocativ | impudoare | — |
| articulat | impudoarea | — |