impudicitate
/im.pu.di.ʧi'ta.te/Etimologie
Din franceză impudicité.
Definiții
- lipsă de pudoare, de rușine; atitudine, faptă, vorbă lipsită de rușine; nerușinare; impudoare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | impudicitate | — |
| genitiv-dativ | impudicității | — |
| vocativ | impudicitate | — |
| articulat | impudicitatea | — |