improvizat
/im.pro.vi'zat/substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru
Etimologie
Din a improviza.
Definiții
- faptul de a improviza.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | improvizat | improvizate |
| genitiv-dativ | improvizatului | improvizatelor |
| vocativ | improvizatule | improvizatelor |
| articulat | improvizatul | improvizatele |
improvizat
/im.pro.vi'zat/adjectiv?Ce este un adjectiv?Arată o însușire a unui substantiv și se acordă cu el în gen, număr și caz.Ex.: frumos, albastru, mare, rapid
Etimologie
Din a improviza.
Definiții
- compus, alcătuit repede și fără o pregătire prealabilă.
- care îndeplinește o funcție, care face o acțiune ocazional și fără a avea pregătirea necesară.
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din franceză improviser.
Definiții
- (v.tranz.) a compune, a alcătui (ocazional) repede, pe nepregătite o poezie, un discurs, o compoziție muzicală etc.; a face, a confecționa, a construi ceva la repezeală, din ce se găsește (și provizoriu).
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | improviza | improvizau |