impotență
/im.po'ten.ʦə/Etimologie
Din franceză impotence < latină impotentia.
Definiții
- lipsă de vigoare; neputință.
- (spec.) stare (patologică) a unui bărbat inapt pentru săvârșirea actului sexual.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | impotență | — |
| genitiv-dativ | impotenței | — |
| vocativ | impotență | — |
| articulat | impotența | — |