impostor
/im.pos'tor/Etimologie
Din franceză imposteur < latină impostor.
Definiții
- persoană care caută să înșele, profitând de necunoștința sau de buna-credință a oamenilor; șarlatan, mincinos.
- persoană care caută să se substituie altcuiva (pentru a lucra, a profita în numele lui); farsor.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | impostor | impostori |
| genitiv-dativ | impostorului | impostorilor |
| vocativ | impostorule | impostorilor |
| articulat | impostorul | impostorii |