← înapoi la căutare

implorare

/im.plo'ra.re/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din a implora.

Definiții

  1. acțiunea de a implora și rezultatul ei; implorație, rugăminte, cerere stăruitoare, fierbinte, desperată.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativimplorareimplorări
genitiv-dativimplorăriiimplorărilor
vocativimplorareimplorărilor
articulatimplorareaimplorările

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică