implora
/im.plo'ra/Etimologie
Din franceză implorer < latină implorare.
Definiții
- (v.tranz.) a ruga pe cineva stăruitor, cu desperare (și cu umilință).
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | implora | implorau |
Din franceză implorer < latină implorare.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | implora | implorau |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică