implantare
/im.plan'ta.re/substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin
Etimologie
Din a implanta.
Definiții
- acțiunea de a implanta și rezultatul ei; implantație.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | implantare | implantări |
| genitiv-dativ | implantării | implantărilor |
| vocativ | implantare | implantărilor |
| articulat | implantarea | implantările |
împlântare
/ɨm.plɨn'ta.re/substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin
Etimologie
Din a (se) împlânta.
Definiții
- acțiunea de a (se) împlânta și rezultatul ei; înfigere: (p.ext.) fixare, înțepenire.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | împlântare | împlântări |
| genitiv-dativ | împlântării | împlântărilor |
| vocativ | împlântare | împlântărilor |
| articulat | împlântarea | împlântările |