verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din franceză implanter.
Definiții
- (v.tranz.) a introduce pe cale chirurgicală și în scop terapeutic, în țesutul subcutanat sau în mușchi, un medicament sau un țesut străin care se resoarbe treptat.
- (v.tranz.) a stabili, a fixa, a așeza.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | implanta | implantau |
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din latină implantare.
Definiții
- (v.tranz. și refl.) a (se) înfige, a (se) vârî.
- (v.tranz.) (rar) a fixa, a așeza.
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru împlânta.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | împlânta | împlântau |
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Definiții
- forma de persoana a III-a singular la prezent pentru împlânta.
- forma de persoana a III-a plural la prezent pentru împlânta.
- forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru împlânta.
- forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru împlânta.