substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin
Etimologie
Din franceză impiété < latină impietas, impietatis.
Definiții
- lipsă de respect față de ceva considerat sfânt; (p.gener.) atitudine jignitoare, lipsită de respect față de cineva sau de ceva care merită întreaga considerație; sacrilegiu.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | impietate | impietăți |
| genitiv-dativ | impietății | impietăților |
| vocativ | impietate | impietăților |
| articulat | impietatea | impietățile |
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din franceză empiéter.
Definiții
- (v.intranz.) a interveni în treburile altuia, nesocotindu-i drepturile; a leza.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | impieta | impietau |