← înapoi la căutare

impertinentă

/im.per.ti'nen.tə/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din impertinent.

Definiții

  1. persoană obraznică.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativimpertinentăimpertinente
genitiv-dativimpertinenteiimpertinentelor
vocativimpertinentoimpertinentelor
articulatimpertinentaimpertinentele

impertinență

/im.per.ti'nen.ʦə/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din franceză impertinence.

Definiții

  1. obrăznicie; insolență, nerușinare.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativimpertinențăimpertinențe
genitiv-dativimpertinențeiimpertinențelor
vocativimpertinențăimpertinențelor
articulatimpertinențaimpertinențele

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică