impedanță
/im.pe'dan.ʦə/Etimologie
Din franceză impédance, germană Impedanz.
Definiții
- mărime electrică egală cu câtul dintre valoarea efectivă a tensiunii electrice aplicate unui anumit circuit și valoarea efectivă a intensității curentului electric absorbit de circuit.
- (fiz.) mărime egală cu raportul dintre presiunea sonoră a unui sistem acustic și fluxul acustic corespunzător.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | impedanță | impedanțe |
| genitiv-dativ | impedanței | impedanțelor |
| vocativ | impedanță | impedanțelor |
| articulat | impedanța | impedanțele |