impaciență
/im.pa.ʧiˈen.ʦə/substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin
Etimologie
Din franceză impatience < latină impatientia. Confer italiană impazienza.
Definiții
- (livr.) caracter impacient.
- (livr.) stare de nerăbdare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | impaciență | — |
| genitiv-dativ | impacienței | — |
| articulat | impaciența | — |
Sinonime: 1-2: agitație, frământare, grijă, îngrijorare, neastâmpăr, neliniște, nerăbdare, nervozitate, temere, zbucium
Antonime: paciență
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din franceză impatienter.
Definiții
- (v.refl.) (livr.) a-și pierde răbdarea, a deveni nerăbdător.
- (v.refl.) a se îngrijora, a se neliniști.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | impacienta | impacientau |