imediatețe
/i.me.di.a'te.ʦe/Etimologie
Din imediat + sufixul -ețe (după franceză immédiateté).
Definiții
- rarcaracter imediat al unei acțiuni, al unui fapt.
- urgență.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | imediatețe | — |
| genitiv-dativ | imediateții | — |
| vocativ | imediatețe | — |
| articulat | imediatețea | — |