imbecil
/im.beˈʧil/Etimologie
Din franceză imbécile < latină imbecillus.
Definiții
- (adesea prin exagerare) cu capacități mintale foarte reduse; neghiob, tâmpit.
- care trădează, demonstrează imbecilitate.
Din franceză imbécile < latină imbecillus.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | imbecil | imbecili |
| genitiv-dativ | imbecilului | imbecililor |
| vocativ | imbecilule | imbecililor |
| articulat | imbecilul | imbecilii |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică