substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen masculin
Etimologie
Din turcă imam.
Definiții
- preot sau prelat musulman; conducătorul rugăciunii colective într-o moschee.
- titlu purtat de unii suverani musulmani (care dețin și conducerea bisericii).
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | imam | imami |
| genitiv-dativ | imamului | imamilor |
| vocativ | imamule | imamilor |
| articulat | imamul | imamii |
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Definiții
- forma de persoana a I-a singular la imperfect pentru ima.
- forma de persoana a I-a plural la imperfect pentru ima.
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Definiții
- forma de persoana a I-a plural la prezent pentru ima.
- forma de persoana a I-a plural la conjunctiv prezent pentru ima.
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din im („noroi, murdărie”), sau, din latină līmāre, din līmō („a mânji”).
Definiții
- (reg.) (v.tranz.) a murdări, a mânji cu noroi, cu balegă.
- (fig.) a întina cu vorba, cu înjurături.
- (v.refl.) a se murdări, a se mânji, a se feșteli.
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru ima.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | ima | imau |
Sinonime: 1: murdări, mânji, 2: întina, 3: feșteli