im
/ˈim/Etimologie
Din latină limus.
Definiții
- (reg.) noroi, murdărie.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | im | imuri |
| genitiv-dativ | imului | imurilor |
| vocativ | imule | imurilor |
| articulat | imul | imurile |
im
/ˈim/Etimologie
Din ima.
Definiții
- forma de persoana a I-a singular la prezent pentru ima.
- forma de persoana a III-a plural la prezent pentru ima.
- forma de persoana a I-a singular la conjunctiv prezent pentru ima.
ima
/iˈma/Etimologie
Din im („noroi, murdărie”), sau, din latină līmāre, din līmō („a mânji”).
Definiții
- (reg.) (v.tranz.) a murdări, a mânji cu noroi, cu balegă.
- (fig.) a întina cu vorba, cu înjurături.
- (v.refl.) a se murdări, a se mânji, a se feșteli.
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru ima.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | ima | imau |
Sinonime: 1: murdări, mânji, 2: întina, 3: feșteli
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică