ieruncă
/je'run.kə/Etimologie
Origine necunoscută. Pare a fi în legătură cu slavă (veche) jarębĭ, jarębĭca („potârniche”) (Cihac, II, 149; Scriban), însă derivare directă este dificilă.
Definiții
- (ornit.) (Bonasa bonasia) pasăre cu penele brune-roșcate împestrițate cu pene albe, negre și cenușii, cu un cerc roșu în jurul ochilor și cu un moț pe cap, vânată pentru carne.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | ieruncă | ierunci |
| genitiv-dativ | ieruncii | ieruncilor |
| vocativ | ieruncă, ierunco | ieruncilor |
| articulat | ierunca | ieruncii |
Sinonime: (ornit.) găinușă, (reg.) alunar, brădioară, brădișoară, ierușcă, găinuță-roșie, gotcă-roșie, (Transilv.) pasăre-împărătească