iernător
/jer.nə'tor/Etimologie
Din a ierna + sufixul -ător.
Definiții
- bazin străbătut la fund de un curent permanent de apă, în care se pun toamna peștii scoși din heleșteie.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | iernător | iernătoare |
| genitiv-dativ | iernătorului | iernătoarelor |
| vocativ | iernătorule | iernătoarelor |
| articulat | iernătorul | iernătoarele |