ierbar
/jer'bar/Etimologie
Din iarbă + sufixul -ar (după franceză herbier).
Definiții
- colecție de plante uscate, presate între foi de hârtie (sugativă), păstrate în cutii sau în mape etichetate și orânduite pe grupe sistematice, constituind un material pentru studiile de botanică; mapă specială în care se păstrează o astfel de colecție.
- una dintre cele patru despărțituri ale stomacului rumegătoarelor; rumen.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | ierbar | ierbare |
| genitiv-dativ | ierbarului | ierbarelor |
| vocativ | ierbarule | ierbarelor |
| articulat | ierbarul | ierbarele |