ierbărit
/jer.bə'rit/Etimologie
Din iarbă + sufixul -ărit.
Definiții
- impozit perceput în Țara Românească, în sec. XVII-XVIII, de la negustorii de vite și de la măcelari; impozit perceput pentru pășunatul vitelor.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | ierbărit | — |
| genitiv-dativ | ierbăritului | — |
| vocativ | ierbăritule | — |
| articulat | ierbăritul | — |