ierbărie
/i.er.bə'ri.e/Etimologie
Din iarbă + sufixul -ărie.
Definiții
- (cu sens colectiv) plante ierboase (crescute spontan); bălării, buruieni.
- (înv.) provizie de praf de pușcă; depozit, magazie în care se păstra praful de pușcă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | ierbărie | ierbării |
| genitiv-dativ | ierbăriei | ierbăriilor |
| vocativ | ierbărie | ierbăriilor |
| articulat | ierbăria | ierbăriile |