ierbăluță
/jer.bə'lu.ʦə/Etimologie
Din iarbă + sufixul -ăluță.
Definiții
- (bot.) (Phalaris arundinacea) plantă erbacee cu frunze ascuțite și aspre spre margine și cu flori violete dispuse în spice mici.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | ierbăluță | ierbăluțe |
| genitiv-dativ | ierbăluței | ierbăluțelor |
| vocativ | ierbăluță | ierbăluțelor |
| articulat | ierbăluța | ierbăluțele |
Sinonime: (bot.) iarbă-albă