idioție
/i.di.o'ʦi.e/Etimologie
Din franceză idiotie.
Definiții
- debilitate mintală congenitală maximă, caracterizată prin incapacitatea însușirii vorbirii și a deprinderilor elementare, nivelul intelectual neatingând pe cel al unui copil normal, de doi ani; idioțenie.
- idioțenie.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | idioție | idioții |
| genitiv-dativ | idioției | idioțiilor |
| vocativ | idioție | idioțiilor |
| articulat | idioția | idioțiile |