ictus
/ˈik.tus/Etimologie
Din latină ictus. Confer franceză ictus.
Definiții
- intensificare a pronunțării în versificația antică, care marca partea cea mai reliefată a unei măsuri metrice.
- (muz.) note puternic accentuate care se găsesc în primele măsuri.
- (med.) stare patologică, manifestată brusc și intens, însoțită de cădere.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | ictus | ictusuri |
| genitiv-dativ | ictusului | ictusurilor |
| articulat | ictusul | ictusurile |
Sinonime: 3: șoc