ibric
/i'brik/Etimologie
Din turcă ibrik.
Definiții
- vas cilindric, de metal, cu cioc și cu coadă lungă, care servește îndeosebi la fiert cafeaua, ceaiul etc.
- vas de metal sau de pământ în formă de urcior, uneori ornamentat, în care se ține apa.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | ibric | ibrice |
| genitiv-dativ | ibricului | ibricelor |
| vocativ | ibricule | ibricelor |
| articulat | ibricul | ibricele |