← înapoi la căutare

ibis

/'i.bis/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen masculin

Etimologie

Din franceză ibis, care provine din latină ībis < greacă antică ἶβις (îbis). Inevitabil din limba egipteană hby (hîbu), în hieroglife; h-b-G26 Confer și limba coptă ϩⲓⲃⲱⲓ‎ (hibôi) sau ϩⲓⲡ‎ (hip).

Definiții

  1. (ornit.) pasăre asemănătoare cu barza, de culoare albă (Threskiornis aethiopicus) sau roșie (Eudocimus ruber), cu cioc lung și curbat în jos, cu penajul alb sau roșu pe corp și negru pe cap și pe coadă, care trăiește în țările calde și se hrănește cu insecte.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativibisibiși
genitiv-dativibisuluiibișilor
vocativibisule, ibiseibișilor
articulatibisulibișii

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică