huzur
/hu'zur/Etimologie
Din turcă hŭzur.
Definiții
- trai comod și lipsit de griji; (p.ext.) viață de trândăvie și de îmbuibare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | huzur | — |
| genitiv-dativ | huzurului | — |
| vocativ | huzurule | — |
| articulat | huzurul | — |